Pentru identitatea culturală și istoria municipiului, respectiv a județului Constanța, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța este cu atât mai important cu cât, astăzi, rămâne singurul loc în care turiștii, mai ales cei străini, mai pot afla informații despre istoria acestor meleaguri.

Pe de altă parte, acest muzeu trebuie privit și din prisma instituției care manageriază, conservă și pune în valoare trecutul Constanței. Încercați un exercițiu sinistru și imaginați-vă cum ar fi dacă muzeul s-ar prăbuși în urma unui cutremur, ar fi incendiat sau pur și simplu ar fi distrus și, odată cu el, ar dispărea aproape toate mărturiile istoriei celor care au trecut, au poposit și au cucerit tărâmurile celui mai vechi oraș al României?

Primăria Constanța, astăzi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, în anul 1921. (foto: Facebook/Constanta…de altadata)

De-a lungul deceniilor, importanța muzeului a fost parcă punctată simbolic de evenimente sau decizii ale autorităților ale căror urmări pot fi observate și azi: În actuala clădire a muzeului funcționa Primăria Constanța. În 1957, autoritățile au decis mutarea instituției de cultură în locul celei mai importante instituții administrative. Nu a fost o coincidență că evenimentul a avut loc în anul în care s-a celebrat și bimilenarul nașterii marelui poet latin Ovidius.

Un alt indiciu care ne oferă informații importante cu privire la viziunea administrației locale dinaintea Primului Război Mondial este acela că, pentru populația vremurilor respective, clădirea primăriei era imensă. O clădire de proporții atât de mari pentru cei doar 27.000 de constănțeni ne arată că potențialul uriaș de dezvoltare al urbei de la începutul secolului XX a încurajat autoritățile locale să prevadă un viitor grandios pentru orașul de la malul mării.

Așadar, arhitectul Victor Ștefănescu, unul dintre reprezentanții de seamă ai elitei românești de la cumpăna dintre secole, reușește, după o muncă asiduă și istovitoare, să îmbine perfect detalii minuțioase pentru proiectul impecabil în baza căruia urma să fie ridicată bijuteria Pieței Ovidiu.

La 4 ani de la finalizarea clădirii din Piața Ovidiu, o altă bijuterie era construită, de data aceasta, în buza sălbaticei plaje din stațiunea Mamaia. La cererea Reginei Maria, în anul 1924, este ridicat Palatul Regal, în același stil neoromânesc, asemenea fostei primării din Piața Ovidiu. Ca o ironie a sorții, astăzi, ambele perle ale arhitecturii ante și interbelice sunt la un pas de ruinare.

Astfel, la începutul anilor 1900, urbea constănțeană era flancată, la capetele ei, de două clădiri, a căror amprentă arhitecturală avea mai multe detalii românești decât oricând: nucleul administrației și reședința regalității. Nu e o coincidență faptul că ambele clădiri impunătoare erau orientate și își des-chideau porțile către Marea Neagră. Ce înseamnă marea pentru Constanța începutului de secol XX? De ce oare puteai intra în clădirile cu rolurile cele mai importante pe-atunci doar venind dinspre mare? În ce context arhitecții și-au întors privirea și, implicit, planurile clădirilor către orizontul albastru infinit? Rămâne datoria fiecărui cititor curios să afle răspunsurile la aceste întrebări, să reflecteze și să dezlege misterioasa legătură dintre noile tendințe arhitecturale și Marea Neagră, la începutul veacului XX.

O altă confirmare simbolică a importanței instituției a fost decizia mutării muzeului în inima Constanței vechi. Statuia lui Ovidius, care parcă întâmpină turiștii străini exilați de valurile Mării Negre la Constanța, este amplasată exact în centrul orașului vechi, epicentrul vieții culturale, spirituale și economice a urbei cosmopolite de-a lungul secolelor.

Tot aici, în Piața Ovidiu, se văd și astăzi urmele luptei dintre Orient și Occident, cele două civilizații care s-au ciocnit de nenumărate ori de-a lungul secolelor și au căutat în permanență să câștige supremația în cultura, mentalitatea și economia localnicilor.

Una dintre cheile care au deschis poarta către Occident este reprezentată simbolic într-un detaliu al actualei clădiri a muzeului: turnul cu ceas. Simbol al deschiderii urbei către Vest, singura clădire din oraș construită cu acest turn cu ceas marchează subtil, la începutul secolului XX, trecerea de la metehnele Orientului, la dinamismul și eleganța Occidentului.

Așadar, statuia lui Ovidius, cea mai veche piesă din piața care îi poartă numele, și muzeul din umbra acestuia, pare că deschid Constanța culturală către turiștii străini care sunt mult mai aplecați către istoria locurilor și mult mai interesați de elementele spirituale și socio-culturale ale comunităților pe care le vizitează.