Bazilica romano-catolică Sf. Anton de Padova

Flori de crini pentru spiritul latin al Constanței Vechi: Bazilica romano-catolică Sf. Anton de Padova

Strada Nicolae Titulescu, îngustă și frumos căptușită de clădiri din toate vremurile, abundă în alb. Oameni cu crini în mână se îndreaptă, trecând prin fața statuii poetului latin Ovidiu, spre impunătorul lăcaș de cult de la numărul 11. Este sărbătoare la Biserica romano-catolică din Constanța Veche.

Sf. Anton de Padova, protectorul catolicilor constănțeni, este preacinstit de aceștia.

Ziua de 13 iunie strânge comunitatea catolică în Constanța Veche, iar moștenirea latină a orașului își face simțită prezența.

În urmă cu 80 de ani, pe când Adolf Hitler trasa principalele direcții în căutarea Lebensraum-ului (spațiului vital) și lansa invitația către toți etnicii germani din Europa pentru a reveni între granițele țării, un neamț catolic, născut în Karamurat (actuala comună Mihail Kogălniceanu), ctitorea frumoasa Biserică Romano-Catolică Sf. Anton de Padova.

Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX găseau catolicismul dobrogean reprezentat preponderent în județul Tulcea. Astfel, prima Parohie Romano-Catolică din Dobrogea este instituită la Cataloi (comună aflată la 12 kilometri de municipiul Tulcea), în anul 1886, sat format din etnici germani și italieni, în timp ce prima biserică italiană este construită, în anul 1912, în comuna Greci (comună preponderent locuită de italieni în acea perioadă, care, de altfel, strânge, chiar și astăzi, majoritatea italienilor rămași în județul Tulcea).

Paroh de Constanța între anii 1935-1951, preotul Emanoil Kreis ctitorește bazilica romano-catolică din Constanța și se numără, după anul 1940, atunci când majoritatea comunității germane din Dobrogea pleacă la chemarea lui Adolf Hitler, printre cei 350 de etnici germani rămași pe teritoriul dintre Dunăre și Mare.

A fost vicar și paroh, profesor și director de liceu, slujind o vreme și în curia Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București. În vara anului 1935 a fost numit paroh și decan (protopop) de Constanța, misiune pe care a împlinit-o până în noiembrie 1951, și a lăsat, în urma sa, un lăcaș de cult ce are menirea, dacă mai este necesar, să ateste latinitatea poporului român.

Biserica romano-catolică a fost construită, la mijlocul anilor `30, tot în inima Constanței Vechi, în vecinătatea mai vechilor Catedrale ortodoxe, Biserici Bulgare sau Moschei, deși orașul se dezvolta alert în partea de nord. Catolicii din Constanța nu impresionau prin număr dar Bazilica Sf. Anton de Padova reprezenta o confesiune îmbrățișată de o mare parte a Europei, iar locul ei apropiat de celelalte lăcașe de cult din Peninsulă atestă atât importanța latinității Constanței Vechi, cât și închiderea unui octagon confesional ce emana toleranță și multiculturalitate.

Zidită între anii 1935-1937, după planurile arhitectului Romano de Simon din București, noua bazilică a Constanței Vechi definitiva, la acea vreme, o uneltire a istoriei ce plasa Peninsula Constanței printre cele mai cosmopolite zone din Europa, atât din punct de vedere demografic, cât și confesional.

Fiind cel mai nou lăcaș de cult al Constanței Vechi, biserica romano-catolică a urmat cu atenție caracteristicile arhitectonice ale Biseriii italiene – Chiesa Italiana – din București, construită între 1915-1916, după planurile arhitectului italian Mario Stoppa, cel care a făcut posibil ca dragostea pentru mare a Reginei Maria să prindă viață prin-tr-o bijuterie arhitectonică: Palatul Regal din Mamaia.

Biserica romano-catolică din Constanța Veche urmează același stil romanic, asemănător bisericilor din Nordul Italiei. Nu este greu de înțeles de ce. Etnicii italieni care au venit în Dobrogea provin din regiunile Friuli, Veneto și Trentino, toate trei reprezentante ale Nord-Estului Peninsulei Italice.

Lăcașul de cult este lucrat în cărămidă aparentă, specific stilului romanic al secolului al XIII-lea. Nici la exterior, dar nici la interior nu zărim tencuială, frumusețea cărămizii roșiatice nepermițând acest lucru. Clădirea era acoperită de olane turcești, înlocuite mai apoi de țiglă. Bazilica în trei navete își ridică cupola hexagonală la exterior pe crucieră, iar rozeta, impunătoare, în diametru de 7 metri, definește superba clădire. Un turn romanic- campanila- ridicat pe o bază pătrată se nuanţează distinct. Interiorul este sobru, cu firide oarbe şi două galerii laterale susţinute de coloane cu capiteluri compozite, o combinaţie de ionic şi corintian. Lumina pătrunde prin geamurile albe ale lobilor imensei rozete şi impresionează prin efectul de clar- obscur.

Istoria nu a fost tocmai prietenoasă cu proaspătul lăcaș de cult romano-catolic al Constanței. Lipsa fondurilor, comunitatea catolică slab reprezentată numeric, dar și cruzimea celui de-Al Doilea Război Mondial au pus la încercare lăcașul de cult în nenumărate rânduri.

Sfințirea simplă și celebrarea primei Sfinte Liturghii în noul lăcaș, în aspra iarnă a lui 1938, au găsit biserica romano-catolică fără pardoseală, lipsită de altare fixe și de mobilier adecvat.

Lucrările de dotare și mobilare au continuat multă vreme. Au fost finalizate, pe rând, altarele, ferestrele și pavimentul.

Însă toată truda catolicilor constănțeni în dorința lor de a finaliza locul în care îl preacinsteau an de an pe Sf. Anton de Padova este risipită de cel de-al Doilea Rzăboi Mondial. La fel ca și în cazul celorlalte biserici din Constanța Veche, raidurile sovietice nu au avut milă. În toamna lui 1944, trupele roșii interzic accesul catolicilor în Biserica Sf. Anton de Padova, iar lăcașul de cult este vandalizat și prădat de obiectele de cult.

Mica comunitate catolică de la malul mării se vede nevoită, imediat după anii războiului, să o ia de la capăt, să refacă din nou, ceea ce au reușit la sfârșitul anilor `30.

Comunitatea catolică reintră în posesia bisericii în anul 1947, din „mila“ Biroului de Rechiziții al Primăriei Constanța și cu avizul comandantului trupelor sovietice de ocupație.

Însă degradarea lăcașului de cult continuă, anii comunismului nefiind cei mai prielnici pentru înflorirea vieții spirituale de la malul mării.

Până la mijlocul anilor `80, bi-serica se găsește într-o stare avansată de degradare. Fondurile modeste de la stat, numărul mic al enoriașilor rămași după repatrierea etnicilor germani, refuzul statului de a oferi ajutoarele necesare refacerii, săracirea populației și represiunea regimului comunist, aflată la apogeu, fac imposibilă continuarea reparațiilor.

Primele reparații la lăcașul de cult, după o lungă perioadă tristă pentru catolicii constănțeni, marcată de ocupația sovietică și asprul regim comunist, au loc între anii 1984-1985, când se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), windfang-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter.

Anii negri ai comunismului au trecut, iar perioada democratică a Constanței a devenit mai prietenoasă cu lăcaşurile de cult.

Astăzi, la nr. 11 de pe strada Nicolae Titulescu, poți găsi o biserică superbă, alături de o casă parohială nouă, construită în primii ani de democrație post-decembristă în România. Mai mult, se află în construcție o casă de tip „Caritas“, începută în anul 1996, unde vor funcționa un cabinet medical și un centru de primire și distribuire a lucrurilor, semn că activitatea catolică la Constanța nu se rezumă doar la slujbele de duminică.

În Constanța au mai rămas o mână de reprezentanți ai catolicismului. În urma recensământului din anul 2011, cel mai vechi oraș al României numără 60 de italieni și 143 de germani. Alături de ei, o altă mână de români, adunaţi aici din toate colţurile ţării.

Însă comunitatea spirituală este vie. Biserica romano-catolică din Peninsulă strânge alături credincioși, indiferent de etnie, care se roagă la Sfânta Maria și la protectorul catolicilor constănțeni, Sf. Anton de Padova.

În comparație cu alte lăcașe de cult din Peninsulă, care își vor închide porțile odată cu dispariția ultimului reprezentant al comunității, Bazilica romano-catolică din Constanța Veche îl va celebra, an de an, cu flori albe de crini, pe Sf. Anton de Padova, chiar dacă comunitățile italiană și germană vor dispărea din vechea cetate a Tomisului. (sursa: www.info-sud-est.ro )