Biserica Greacă „Schimbarea la Față“

Biserica Greacă „Schimbarea la Față“, cel mai vechi lăcaș de cult al anticei cetăți Tomis

Cruci, semiluni și stele se înalță spre cerul Constanței Vechi. Poate cea mai reprezentativă mărturie a multiculturalității și a mozaicului etnic din istoria orașului de la malul mării, octogonul confesional din Peninsulă spune astăzi povestea toleranței locurilor unde, în antichitate, grecii au întemeiat una dintre cele mai vechi cetăți de la Marea Neagră. Ei au fost aceia care au dat viaţă oraşului iar romanii, prin Ovidius şi opera sa poetică, i-au adus nemurirea. De altfel, dacă ai vreme să te plimbi cu atenţie, vei observa imediat că vechiul cartier grecesc este aproape lipit de piaţa centrală a oraşului, acolo unde poetul latin priveşte marea.

Grecii sunt cei care au lăsat moștenire cel mai vechi lăcaș de cult din Constanţa: Biserica „Schimbarea la Față“ („Metamorphosis”).

La intersecția străzilor Mircea cel Bătrân și Aristide Karatzali, pe înalta faleză estică din extremitatea de nord a Peninsulei, vechea Biserică greacă se odihnește astăzi în vecinătatea Teatrului Elpis și a fostului consulat elen la Constanța. De acolo de unde se află, veghează într-un fel tot labirintul de străzi care coboară abrupt spre mare, dând impresia unui început sau sfârşit al drumurilor din vechiul cartier al grecilor.

Fosta mahala grecească din Constanța Veche a privit, între anii 1865-1867, construcția primei biserici ortodoxe a orașului, ridicată din banii coloniștilor eleni. Pe când în Constanța otomană nu găseai decât Geamia Mahmudie, unde mergeau la slujbă, oricând erau chemați din înaltul minaret, locuitorii majoritar musulmani, Biserica greacă a fost construită cu aprobarea sultanului Abdul Aziz care, înduplecat de Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol, a încuviințat, printr-un firman împărătesc, ca și ortodocșii Constanței să aibă propriul lăcaș de cult. Se schimbaseră vremurile de câţiva ani, de când oraşul avea gară şi era legat prin drum de fier de Dunăre: din ce în ce mai mulţi oameni găseau de cuviinţă să se aşeze aici, veniţi din multe colţuri ale Europei, iar bunul sultan nu avea de ce să nu arate bunăvoinţă pentru redeşteptarea vechiului şi adormitului port de odinioară.

Timp de cinci ani (între 1862 și 1867), ortodocșii din Constanța s-au rugat într-o mică bisericuță, formată din două mici încăperi, una dintre ele fiind folosită ca sală de clasă.

Însă, la mijlocul secolului al XIX- lea, comunitatea greacă a Constanței număra deja 1500 de suflete, reprezentând aproape o treime din populația celui mai vechi oraș al României.

Astfel, construirea unui lăcaș de cult ortodox era imperios necesară.

Biserica greacă „Schimbarea la Față“ a fost construită într-un pur stil grecesc, clasic, după planurile arhitectului elen Ioannis Teoharidi. Admirând-o din partea frontală, ochii pot zări, în spatele acestui lăcaș de cult construit din piatră (singurul din toată Peninsula), apele Mării Negre. Imaginea nu este una familiară Constanței, dominată de stiluri orientale și de inexactitățile balcanice. Peisajul se aseamănă cu cel pe care îl poți întâlni pe malurile scăldate de valurile calde ale Mediteranei, o imagine a Sudului fierbinte, unde construcțiile din piatră se înșiruie de-a lungul litoralului și ascund încăperile răcoroase de soarele arzător.

În formă dreptunghiulară, de bazilică, cu o navă centrală semirotundă și două nave laterale drepte, Biserica greacă se remarcă, încă de la intrare, prin scările și pavimentul lucrate în marmură, adusă din Grecia.

Surprinzător poate pentru un loc de rugăciune, Biserica greacă din Peninsulă nu are turle, însă în Constanța otomană nu puteai construi biserici nemusulmane decât cu anumite condiții. De exemplu, în cazul bisericii grecești, indicațiile firmanului împărătesc au fost cât se poate de exacte: dimensiunea bisericii nu trebuia să depășească 44 arșini adâncime, 22 arșini lățime și 16 arșini înălțime.

Cu aceste măsurători, biserica nu trebuia să depășească ca înălțime minaretul Geamiei Hunkiar, cea care avea să fie finalizată la un an după ce grecii și-au sfințit noua biserică de la Constanța.

La comunitatea elenă din Constanţa se păstrează și astăzi originalul firmanului împărătesc, prin care sultanul Abdul Aziz dăruia ortodocșilor greci dreptul de a avea propria biserică.

De-a lungul timpului, slujbele bisericii grecești nu au strâns laolaltă doar credincioși eleni, ci pe toți ortodocșii din oraș care, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când s-au construit și alte lăcașe de cult ortodoxe, nu aveau biserică. „Schimbarea la Față“ a reprezentat, până în anul 1895, atunci când a fost construită Catedrala „Sf. Apostoli Petru și Pavel“, centrul ortodoxiei constănțene.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitatea greacă la Constanța număra 2500 de suflete, iar în 1913, înaintea Primului Război Mondial, se mărise la 3100 de persoane, adică aproximativ 10% din populația orașului. Comunitatea elenă era influentă, bogată, iar mahalaua greacă, în centrul căreia se află astăzi strada Aristide Karatzali, demonstra aceste lucruri prin frumusețea caselor construite. Şi interiorul bisericii poate spune asta: pictura bine făcută, icoanele, altarul, tot ce s-a păstrat până azi denotă nu puţine donaţii din partea celor care dădeau viaţă comerţului la malul mării.

Povestea Dobrogei românești, după intrarea acesteia în granițele țării, după Războiul de Independenţă din anii 1877-1878, a fost marcată și sărbătorită, pe data de 23 noiembrie 1878, în Biserica greacă „Schimbarea la față“, acolo unde s-a făcut primul Te-Deum de mulţumire pentru victoriile ostaşilor români în luptele de cucerire a independenţei naţionale. Nu ar fi de mirare dacă, în prima lui vizită la Constanţa, Carol I a trecut pragul singurei biserici ortodoxe din oraş, pentru a-şi cunoaşte şi asculta pe noii supuşi creştini.

Sub administrație românească, Biserica greacă a rămas un reper al oraşului, nefiind ocolită nici de ma-rile sărbători, nici în momentele de cumpănă pentru toţi aceia care dădeau viaţă oraşului.

Scăpată de distrugeri în urma ultimului Război Mondial, acesteia i s-a adăugat, în anul 1947, un turn clopotniță, deloc înalt, așezat pe latura dreaptă a lăcașului de cult. La interior, s-a construit cafasul pentru cor și cele două balcoane laterale, ce domină arhitectural, alături de coloanele impunătoare, interiorul bisericii.

Pictura a fost și ea refăcută de către pictorul Nicolae Radu și sfinţită în primul an de după Revoluție.

Declarată în anul 1954 monument istoric de arhitectură, Biserica greacă are trei hramuri: „Schimbarea la Față“, prăznuită pe 6 august, „Sf. Mucenic Fanurie“, prăznuit pe 27 august, „Sfântul și întru tot lăudatul Apostol Andrei-ocrotitorul României“, prăznuit pe data de 30 noiembrie.

Astăzi, comunitatea elenă a Constanței mai numără doar 231 de suflete, conform ultimului recensământ din anul 2011.

Biserica greacă „Schimbarea la Față“, cel mai vechi lăcaș de cult din Peninsulă, încă rămâne un loc în care ortodocșii, indiferent de etnie, ascultă slujbele predicate atât în limba greacă, cât și în limba română.

Lăcașul de cult domină și astăzi peisajul nordic al Peninsulei și rămâne o piesă indispensabilă pentru octogonul confesional din Constanța Veche, cel ce spune atât de răspicat frumoasa poveste a celui mai vechi oraș al României.